Planorism:

Aeroclubul Mures, cu o tradiţie de peste 72 de ani, oferă cursuri pentru cei care doresc să se licenţieze în domeniul planorismului.

I.S. 28 B2

I.S. 29 D2

Aeroclubul Mures, dispune de şapte planoare, 4 planoare biloc de tip I.S. 28 B2 şi 3 planoare de simplă comandă de tip I.S. 29 D2.

Un planor este o aeronavă cu aripi fixe fără motor. Planorul are o configurație aerodinamică similară unui avion, dar se menține în zbor graţie curenților ascendenţi din atmosferă.
Planorul este proiectat în așa fel încât el sa poată urca folosind o masă de aer ascendent, iar apoi să poată plana pe distanțe foarte lungi până la găsirea următoarei mase de aer ascendent. Acest fel de a zbura a creat sportul numit planorism — cele mai multe planoare din ziua de azi fiind folosite în acest scop.

Înscrierile pentru obţinerea brevetului de pilot sportiv planorist, au loc la începutul fiecarui an. Cei care sunt cu vârsta cuprinsă între 16 – 22 de ani beneficiază de gratuitate, iar cei care au depăşit aceasta vârstă pot încheia un contract avantajos cu Aeroclubul Romaniei.
Fiecărui nou cursant i se inmânează o fişă medicală pe care trebuie să o parcurgă la fiecare medic specialist in parte, până la sfârşitul cursurilor teoretice.

Cursul este alcătuit din nouă materii: Legislatie aeronautică si reglementări; Cunoasterea planorului; Performante de zbor si planificarea zborului; Performante umane; Meteorologie; Navigatie; Proceduri operationale; Principiile zborului; Comunicatii.
Cursurile se ţin la sfârşitul fiecarei săptămâni, Sâmbăta şi Duminica, până la terminarea celor 60 de ore de teorie.

După parcurgerea celor nouă materii, cursantii care au indeplinit criteriile medicale şi au fost admişi şi au dosarul complet, vor susţine un examen teoretic din fiecare materie din cele nouă. Cei care vor avea media generală 75% din 100%, vor fii declaraţi admişi la zbor.
Pe parcursul anului Formarea (cei care au fost admişi în primul an la zbor), vor parcurge un numar de zece exerciţii în vederea obţinerii brevetului/licenţei de pilot planorist.
Exerciţiul 1 este aclimatizarea, exerciţiul 2 este efectul comenzilor, exerciţiul 3 este linia dreaptă, exerciţiul 4 este virajul în zbor liber de 90 de grade şi 180 de grade, exerciţiul 5 este turul de pistă, exerciţiul 6 este executarea spiralei şi a ”S” – ului, exerciţiul 7 este angajarea şi vria, exerciţiul 8 este zborul de control, exerciţiul 9 sunt zboruri în simplă comandă, exerciţiul 10 sunt zboruri în simplă comandă în vederea brevetării.

Zborul unui planor începe cu lansarea care în mod obișnuit se face prin remorcaj de avion sau mosor/automosor. După ce atinge înălțimea de declanșare, planorul zboară cu o precizie ridicată folosindu-se de caracteristicile sale aerodinamice (portanță vs. rezistență la înaintare). În momentul în care intră într-un curent ascendent, (generați de diferențele de temperatură) sau mișcări ascendente ale aerului determinate de anumite forme ale reliefului expuse vântului ori de fronturile atmosferice), variometrul (aparat de bord care sesizează variațiile de înălțime ale aeronavei) indică urcare și se comandă spiralarea și centrarea planorului în căminul ascendent pentru a câștiga înălțime.
Față de masa de aer planorul în zborul liber se află în permanentă coborâre, chiar dacă pătrunde într-un curent ascendent.
Dacă viteza ascensională a aerului este mai mare decât viteza de coborâre a planorului, acesta va urca față de sol cu o viteză egală cu diferența dintre viteza ascensională a aerului și viteza sa de coborâre. Într-un curent descendent, planorul se va apropia de sol cu o viteza rezultată din însumarea vitezei sale de coborâre cu viteza aerului descendent.
La noi în ţară, cele mai folosite planoare sunt IS-28-B2 si IS-29-D2, proiectate de Iosif Silimon si fabricate la IAR Braşov.